Colierul iubirii si recunostintei

Anisia si Elena erau deja la o varsta cand incepeau sa-si faca prieteni, sa mearga in cluburi sau sa isi poata povesti printre zambete cateva lucruri traite pana atunci. Cu toate acestea, viata lor placuta acum, nu ar fi fost asa fara sprijinul, dragostea si puterea mamei. Undeva, pe la mijlocul anilor’ 90, cel care le alinta, le iubea, le purta pe amandoua bratele si le invartea precum intr-un carusel de balci, tatal lor, plecase prea devreme,rapus intr-un accident stupid de masina.

Erau mici atunci, insa amintirile placute pareau sa nu poata fi uitate. Nu poti uita lucrurile frumoase, fie ele amintiri, bijuterii, bratari, trairile alaturi de cineva care te iubeste si te protejeaza, oricat de scurte ar fi acele momente. Simplitatea, daruirea si iubirea unui parinte este practic cel mai bun lucru pe care Dumnezeu il insufla oamenilor.

Momentele delicate si parintesti, au fost preluate de mama lor. Din acel moment, cateva lucruri s-au schimbat in viata fetelor si a familiei in general. Piesa lipsa a gospodariei s-a simtit inca din primele saptamani. Nevoile si cerintele erau greu de obtinut insa nu imposibile. De obicei, lucrurile in aceste cazuri pot avea intorsaturi diferite, bune sau cu esecuri notabile.

Maria, mama fetelor stia destul de bine ca trebuie sa-si puna la dispozitie psihicul, rabdarea si forta, pentru a obliga soarta sa-i fie cat mai favorabila. Atat ei, cat si celor doua bratari sufletesti…Cu timpul, si-a dat seama ca necazul se poate transforma in bucurie, orgoliul in liniste si supararea in iubire.

A suferit atunci, cand Anisia si-a fracturat piciorul in timpul campionatului de handbal, traind multe din starile acesteia pe patul de spital. A plans cand Elena si-a gasit papusa cea mai draga smotocita de cainele vecinilor. A trait momentele de entuziasm alaturi de fetele ei atunci cand notele de la scoala, erau din ce in ce mai bune, a trait momentul alaturi de ele cand au primit prima bijuterie si s-a resemnat atunci cand i-a fost prezentat primul prieten. S-a bucurat stiind ca oboseala pe timpul pregatirii lor nu era in zadar.

Toate acestea s-au intamplat din dragoste, cu dragoste si fredonand mereu refrenul curtenitor al vietii, intarindu-i convingerea ca cele doua copile isi vor pecetlui o soarta cumsecade, asa cum doar ea isi putea dori. De la un timp, parea ca puterea-i era din ce in ce mai putin activa, simturile ii slabesc si etapa vietii si a varstei incep sa-si puna o amprenta tot mai grea.

Intr-o seara, telefoanele Anisiei si a Elenei anuntau un nebanuit si neplacut eveniment. Elena, mama lor, suferise un accident vascular. Exact cu o zi inainte de a-si aniversa ziua de nastere. Cu sufletul la gura, si-au facut loc in taxiuri si au ajuns la spital. Intre timp, mama lor isi revenise, era stabila si putea sa receptioneze cumva unele mesaje.

Medicii le-au spus ca totul va fi in ordine si le-au rugat sa revina a doua zi. Nimic nu le putea afecta viata ca si acum. Era factorul principal al trairii lor. MAMA. Singurul lucru care il aveau mai de pret, era acum pe un pat de spital, in grija medicilor.

Isi doreau enorm sa ii poata cere mamei placinta cu dovleac, ceaiul dulce cu unt si dulceata de visine, mangaierea catifelata ce le alintau obrajii si sarutul parfumat al diminetilor de altadata. Undeva, in adancul sufletelor, amintirile se alintau si se amestecau in placeri tandre, in iubiri parintesti si simplitati absolute. Era timpul sa planga, sa iubeasca mai mult si sa se ingrijeasca de mami a lor, asa cum altadata aceasta se opintea, mai mult sau mai putin sa o faca…

Etapele mai grele trecusera pentru Maria si incepea sa se simta din ce in ce mai bine. Uitase cu totul de aniversare. De parca evenimentul neplacut nu ar fi fost de ajuns. De dimineata, simtea ceva pe maini. Si-a ridicat mainile atat cat a putut si a privit cele doua bratari care ii impodobeau incheieturile. Doua bratari superbe si o foita de carnetel cu doua tipuri de scris.

pandant-05

-Buna mami… Am aflat aseara ca deja incepi sa te simti mai bine. dbb02_1_1Nu stim daca cele doua bratari iti vor face ziua mai buna, insa tortul de pe dulapiorul din dreapta, cu siguranta te va binedispune. Nu te atinge de el pana nu vom pune si lumanarile aferente. Sper sa ai puterea sa le stingi. Trebuie sa poti. Normal…Doar esti mami a noastra cea puternica…

Oricum, va trebui sa ne promiti ca asa ceva nu se va mai intampla, ok? Aseara, mi-a spus Elena ca l-a visat pe tati. Zambea. A spus ca ne iubeste. Ti-a urat multa sanatate si a spus sa fii puternica, sa ne poti iubi si apara in continuare, pentru mult timp, aici, pe pamant.

PS; Nu-ti vine bine deloc halatul de spital si clipele acelea… Doamne… Abia asteptam sa te vedem. Cu drag pentru mami… Anisia si Elena...

mama si fetele
sursa foto: http://www.hauteintexas.com/me-and-my-girls/

Tu cui i-ai face cadou un colier???

Un articol sponzorizat de BlogalInitiative.ro

Related Post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *