O tema destul de pronuntata in ultimul timp, o alegere cat de cat agasanta as spune. Multi dintre parintii pe care am avut ocazia sa-i ascult in diverse dezbateri, isi tot dadeau in pepeni, incercau sa se convinga pe ei insisi ca nu ar dori sa semneze pentru aprobarea orelor de religie, insa nici nu ar vrea sa-si creeze atitudinea de atei sau rau voitori pe langa ceilalti care accepta. Practic, cum ar fi sa ramana jumatate de clasa la ora, iar cealalta jumatate sa plece.
Nu stiu ce profesor de religie si-ar dori sa tina o ora de religie doar cu cativa copii, asta in cazul in care nu-i aduna pe toti cei ramasi pentru a fi mai completi.
Am auzit si cazuri in care, cu toate ca erau catolici, sustineau sa-si lase copilul la orele de religie, pentru a capta cumva si invatamintele ortodoxismului. Si acesta mi se pare un lucru imbucurator. Nu cred ca este gresit nicidecum sa inveti si despre alte religii. Asa cum am intalnit si copii musulmani, nascuti in Romania, care stiau atat de multe lucruri si citeau din Biblie la fel de mult ca si din Coran.
Trecand totusi la subiectul de dezbatut, parerile sunt destul de larg impartite. Multi asociaza orele de religie si profesorul sau preotul care le preda, drept un afront, isi aduc aminte ca BOR nu este impozitata, cat de libertine si depravate sunt acele cateva figuri bisericesti care ignora legile impuse, cate terenuri si cat de mult isi cauta biserica doar interesul propriu.
Si atunci, intervine efectivul familial parintesc, care isi impune sa-si invete si sa-si calauzeasca singur copilul prin tainele Bibliei si a crestinismului. Atat prin invatamintele de acasa cat si prin accesul regulat la biserica. Dar oare…??? Suntem siguri ca noi, ca si parinti, vom avea dispozitia si timpul necesar pentru asta?
Oare o ora pe saptamana va fi atat de deranjanta pentru unii ??? Sau nu conteaza subiectele atat de mult, cat conteaza cel care le preda?
Credeti ca se vor speria atat de mult acesti copii cand vor invata cu adevarat despre patimile lui Isus, povestite de un preot ? Credeti ca daca i se va spune : ”daca furi, vei ajunge in iad”, va fi mai benefic decat a-i spune : ” daca furi, vei face inchisoare”?
Sunt intrebari la care noi, ca parinti va trebui sa le gasim raspuns pana pe 6 martie, atunci cand va trebui sa semnam acceptul orelor de religie in scoli ….
Faptul ca dupa “o istorie de 2000 de ani a credinței strămoșești în poporul nostru “ deranjeaza o decizie absolut normala in secolul XXI-lea, arata ca nu am invatat nimic atata amar de vreme, si ne meritam soarta de primitivi cu aere de martiri, de prosti ai Europei, la bunastarea cărea râvnim si pe care o cotropim, niste barbari nespalati, dar cu “credinta stramoseasca vie“. Suntem o tara cu un sistem medical de “Doamne Ajuta” si cu o populatie de “Doamne, iarta-ma”! Ne tratam pacientii cu manastiri si catedrale. Amin!
De multe ori, institutiile bisericesti, daca le putem spune asa, lucreaza mult la manipulare. Nu sunt ateu, insa nici nu ma rup in doua cu rugaciunile. Ba chiar cateodata, spre rusinea mea, ajung sa ma rog doar la greu. Pe cand, dupa invatamintele si povetele primite, este foarte normal si obisnuit sa ne rugam fara un motiv anume. Si asta ar trebui sa facem si cu ai nostri copii. Important este Dumnezeu, cel la care sa ne rugam si sa credem.
Poate este doar o parere, insa eu, personal, cred ca datorita nemultumirii fata de BOR, pentru a recastiga teren, acestia incearca sa faca din copii, viitorii si nelipsitii enoriasi, care sa aduca plocoanele cu care sunt invatati.